În luna februarie curent am avut posibilitatea să plec în satul Floreni, Anenii-Noi. De la primărie am aflat că aici se nasc mulţi copii şi că satul este printre primele în raion, privind indicele de natalitate. Am fost la familia Zurgiu, cea mai numeroasă familie din sat. Doisprezece copii şi toţi uniţi între ei. Am selectat importante crîmpeie din viaţa lor ca apoi să le plasez într-un material pe tematică socială.
Familia Zurgiu este cea mai numeroasă din Floreni. Părinţii cresc şi educă 12 copii, 7 băieţi şi 5 fete. Copiii sunt bucuria cea mare pentru familia lor. Împreună au trăit bucurii şi tristeţi mai mult de trei decenii. Am bătut la uşa acestei familii cu gândul că voi putea să-i cunosc, dar părinţii nu erau acasă. Soţia era plecată cu treburi în capitală iar soţul era la muncă în sat. Este sudor la fabrica avicolă din Floreni. Am reuşit să-l contactez telefonic pe Vasile. În pauza de la amiază am stat de vorbă cu tatăl celor doisprezece copii.
«Gheaghea Vasile» -viitorul soţ
În lipsa gospodinei, am discutat cu gospodarul casei. De fapt, nici unul dintre ei nu se consideră cap de familie. Ambii soţi împart responsabilităţi comune. Vasile şi Natalia vin din sate diferite ale Moldovei. Întâlnirea care le-a marcat destinul a fost să fie la Floreni. Ambii erau angajaţi la fabrica de păsări SA»Avicola Roso SL». Acolo munceau şi tot acolo s-au şi plăcut. Deşi este mai mare cu cinci ani, Natalia se adresa viitorului soţ cu formula «gheaghea Vasile» adică într-un fel îi spunea badea. «Îmi spunea ce vrei Gheaghea? Nici nu i-a trecut prin minte că după un an acest gheaghea îi va fi bărbat. Aşa şi a fost. Peste un an am fost soţul ei. Aşa am hotărât să mergem în viaţă împreună», îşi aduce aminte Vasile, trădând pe faţă emoţiile momentelor când s-au cunoscut. Ceremonia de nuntă nu a avut loc deoarece părinţii fetei duceau vremuri grele. Împreună cu câţiva martori şi-au înregistrat căsătoria în satul Sângera.
Copiii sunt binecuvântarea lui Dumnezeu
Copiii nu s-au lăsat mult aşteptaţi în familia Zurgiu. Din nefericire primul lor copil a decedat la numai şase luni. Apropiaţii i-au încurajat să treacă peste acest moment. Bucurie pentru părinţi a fost venirea pe lume a fetiţei Olea, cel mai mare dintre copii. Aşa au început să apară bucuriile în casă. La numai un an, doi, familia creştea cu câte un membru. Primii au fost să fie băieţi, după care au urmat fetiţele.
Acum soţii Zurgiu se mândresc că au crescut şi educat doisprezece copii:Olea, Oleg, Andrei, Vitalie, Slavic, Artiom, Evelina, Alina, Irina, Danic, Venea, Aliona. Cel mai mare copil are 29 de ani iar cel mai mic are zece ani. Vasile spune că nu are favoriţi, toţi îi sunt dragi. «Eu mă bucur că avem mulţi copii, asta e binecuvântare de la Dumnezeu. Asta e voia celui de sus» spune bărbatul. Tatăl avea dorinţa ca în fiecare lună să poată sărbători câte o zi de naştere a unui copil.
« Eu sunt mulţumit aşa cum este şi sunt bucuros că am parte de aşa copii. Nu mă sperie că sunt mulţi. Sunt ai mei» repetă de câteva ori tatăl.
Împreună la bine şi la greu
Înţelegerea şi răbdarea i-au făcut pe soţi să ţină piept tuturor greutăţilor. Erau situaţii când se ajungea la limita posibilităţilor. Vasile îşi aduce aminte şi acum când au rămas fără de hrană. «S-a întâmplat ca într-o zi să nu avem spre seară ce mânca. Nu rămase nimic, nici pâine, nici ulei. Era greu atunci. Seara spre uimirea tuturor a venit mama. Ea ne dăduse atunci cincizeci de ruble. Tare ne-am bucurat. A rămas de pâine şi pentru a doua zi». Pentru a mai reduce din nevoi, timp de şase ani familia îngrijea de o vacă împreună cu altă familie. Laptele a fost de mare folos pentru fraţii mai mici. Am observat în această familie un sentiment profund de respect şi de ajutor reciproc. Împreună încearcă să izbutească. «La masă nu încăpem toţi. Chiar dacă nu sunt destule locuri, copiii stau şi în picioare numai ca să mănânce toţi grămadă. Îmi place că sunt uniţi. În alte familii sunt câte doi copii şi nu încap în casă. La noi slava domnului fiecare are locul lui» spune Vasile. Au întâlnit diferite probleme. Cea mai mare însă a fost şi este problema încălţămintei. E scumpă şi părinţii nu reuşesc întotdeauna să acopere această necesitate. Încălţămintea se uzează şi copilul ce vine din urmă nu poate să o mai poarte. «Copiii ştiu nevoile prin care trecem. Se uită la alţii şi ar dori şi ei mai multe. Sunt înţelegători».
Primarul Valeriu Munteanu a menţionat că prin decizia Consiliului local au oferit gratuit un apartament, unuia dintre membrii acestei familii. « Deşi familia Zurgiu este cea mai numeroasă din sat, nu stă la uşa primarului să solicite ajutor. Toşi sunt muncitori şi descurcăreţi. Trei dintre băieţi au făcut serviciul militar. Două fete învaţă la un colegiu în capitală. Am dat şi sfaturi unde ar fi bine să-şi facă studiile» spune primarul.
Anul trecut, administraţia publică locală i-a acordat familiei Zurgiu un ajutor financiar de o mie de lei. « Nu am aşteptat să primim aşa mare ajutor de la primărie. Nici nu m-am gândit. Mi-i incomod să scriu la primărie. O să spună că iaca au mulţi copii şi umblă cu mâna întinsă» spune Vasile.
Am întrebat tatăl dacă familia lor se va mări în continuare. Vasile cu acelaşi optimism mi-a răspuns: « Gata. Nu mai este de unde…» .
