Sever şi blogul ei

Astăzi se împlinesc nouă decenii de la Marea Unire a Basarabiei cu România.

Documentele istorice, monumentele şi mormintele deputaţilor care au semnat pentru unire sunt unicele dovezi veritabile care pot vorbi despre acest eveniment de importanţă naţională şi internaţională. Aceste mărturii istorice rămase nu au fost cruţate de regimurile politice de după 1940, de politicile de deznaţionalizare, dar şi de mucegai şi ploi. Totuşi, după 90 de ani de la unire acestea mai poartă cu sine încărcătura istorică a evenimentului care a marcat soarta românilor.

Actul Unirii din 27 martie 1918 a schimbat configuraţia istorică a Europei. Atunci 86 din cei 103 membri ai Sfatului Ţării au votat pentru unire cu ţara-mamă. Sfatul Ţării, ca organ legislativ al Basarabiei din 1918, a constituit piatra de temelie în formarea României întregite.
Istorie cu miros de mucegai
Clădirea unde se ţineau şedinţele Sfatului Ţării se afşă pe strada Mateevici din Chişinău. De la intrarea în curtea acestui bloc aproape că nu mai observi semne că aici s-a făcut Istoria începutului de secol XX.

„Este o minune faptul că această clădire s-a păstrat şi ideologii sovietici nu au fost total determinaţi s-o demoleze. Monumentele sunt foarte importante, ele ne relatează istoria şi consolidează societatea în jurul unor fapte care au avut loc cu adevărat” spune istoricul şi publicistul Iurie Colesnic. „Un cunoscător de istorie, atunci când intră în acest edificiul, nu vede doar pereţi, coridoare sau trepte. El aude paşii foştilor deputaţi, vocea lui Constantin Stere, şi atunci îţi dai seama că istoria trăieşte”.

Exteriorul acestei clădiri este atins de trecerea timpului, dar arată o construcţie arhitecturală veche şi interesantă. După închiderea lucrărilor Sfatului Ţării, clădirea a fost utilizată în alte scopuri. Mai întâi aici a fost Liceul de băieţi Nr.3, numit liceul „Alexandru Donici”, apoi aici a fost amplasată şi facultatea de agronomie. Beneficiarii actuali ai acestui spaţiu istoric sunt studenţii şi profesorii Academiei de Teatru, Muzică şi Arte Plastice.

„ Are o semnificaţie faptul că aici este amplasată Academia de Arte. Conştiinţa unui artist are nevoie să se formeze într-un spaţiu istoric. Nu poţi fi un promotor al culturii care valorifică trecutul, până nu trăieşti acest sentiment” spune Iurie Colesnic.

Cei care păşesc pragul instituţiei cunosc pe de asupra istoria acestui edificiu. „Am auzit printre altele că aici a fost Sfatul Ţării, Divanul sau cum i se mai spune. Tata mi-a zis pentru că a învăţat aici” spune Olga Roşca, studentă la facultatea de ceramică. Alţi studenţi au aflat detalii istorice chiar de la profesori. „Eram curioasă să ştiu cine a construit şi cine a muncit în această clădire, căci interiorul acesteia este foarte special şi deosebit, cu aceste coloane interesante…” adaugă Lucia Bîlba absolventă a instituţiei.

Clădirea nu pare atât de tristă pe dinafară, cât din interior. Pereţi goi, înnegriţi şi crăpaţi de vreme, tavane măcinate de ploi, cu tencuiala jerpelită, podele găurite – aceasta este atmosfera din sălile de clasă. Mucegaiul se întinde tot mai vast, aducând un miros greu. „S-a denaturat mult încă de pe timpul când aici era facultatea de agronomie. Era un dezastru atunci. Sălile de clasă erau pline cu plante şi schelete. Numai a monument istoric nu semăna” încearcă să reconstituie pasaje din trecutul construcţiei, Iustin Scarlat, prorectorul pe Studii cu frecvenţă redusă. „Şi când te gândeşti că acum 90 de ani, aici s-a dat marele vot, care a schimbat istoria pentru noi toţi,” adaogă cu note de regret în voce o profesoară de la Academie. Studenţii confirmă şi ei, că aici nu mai „miroase a Parlament”. Ei spun că în timpul orelor au avut surpriza să le cadă pe mese tencuiala de pe tavan. „Ca să facem ca acest edificiu să ne reprezinte istoria, e nevoie de investiţii. Fără reparaţii serioase ar putea să dispară monumentul” zice Elena Ţîra, adjunct al bibliotecii din cadrul Academiei de Teatru, Muzică şi Arte Plastice.
La „Patria” s-a marcat Ziua Unirii 1918

La intrare în clădire găsim un singur indiciu care ne spune că aici a fost Parlamentul de la 1918. Pe perete este instalat un mic basorelief a lui Pan Halippa. Decorul clădirii păstrează şi alte mici detalii care readuc, ca din ceaţă, imaginea deputaţilor Sfatului Ţării.

„Toate dovezile istoriei trebuie păstrate şi marcate. Fiecare detaliu trebuie fixat şi făcut atrăgător pentru oameni, căci nu mai are fiecare timp să stea cu manualul de istorie în faţă. Orice placă informativă de pe un monument este o lecţie directă de istorie” spune Iurie Colesnic.

În Chişinău mai sunt şi alte clădiri care au făcut Istoria Unirii. Muzeul Herţa de pe bulevardul Ştefan cel Mare este clădirea unde au avut loc primele şedinţe ale membrilor partidului Naţional Moldovenesc, care au inclus în programul lor acest punct cu privire la constituirea Sfatului Ţării.

Recepţia cu prilejuită de Ziua Unirii din 27 martie 1918 a avut loc la Clubul Nobilimii, actualul cinematograf Patria. Deputaţii şi membrii delegaţiilor oficiale erau cazaţi în fostul hotelul Londra de pe str.Puşkin şi în hotelul Suisse, actuala bibliotecă municipală „B.P.Hasdeu”. Iar monumentul care a consfinţit sacralitatea acestui act istoric al Marii Uniri este Catedrala Mitropolitană Naşterea Domnului. Aici, delegaţia oficială a susţinut atunci Tedeumul cu ocazia acestui eveniment istoric. Aici s-au spus rugăciuni pentru românii din Basarabia.
Unirea, ca mormintele uitate
Majoritatea deputaţilor din Sfatul Ţării au fost politicieni de marcă, care au dus faima inteligenţimii Basarabiei în România şi în Europa. Ei s-au trecut din viaţă, purtând în inimi marea bucurie a justiţiei istorice pe care au înfăptuit-o. Mulţi dintre ei au fost înmormântaţi la Cimitirul Central de pe str.Armenească. Aici pot fi găsite pietrele funerare ale lui Vasile Laşcov, Anton Crihan, Nicolae Moghileanschi, Vasile Ţanţu, Vasile Cijevschi şi alţi patrioţi ai Basarabiei.

„În fiecare mormînt al unei personalităţi istorice există o încărcătură semantică şi istorică. Suntem nepăsători cu trecutul. Dacă am avea un cult pentru trecut, atunci ne-am privi cu alţi ochi unii pe alţii” specifică istoricul Iurie Colesnic.

Mormintele lor sunt părăsite, multe dintre ele, măcinate de timp, au literele inscripţiilor funerare şi numele deputatului estompate. O parte din aceste morminte au fost devastate nu de intemperiile vremii, ci de mâini vandale.

Istoricii spun că aceste morminte au fost profanate cu toată cruzimea în anii sovietici. Pe crucea mormântului lui Vasile Ţanţu, deputat în Sfatul Ţării, a fost scris „Patriot Naţionalist.” KGB-ul sovietic a găsit aceste cuvinte instigatoare la acte de patriotism, aşa că a fost ordonată distrugerea acestei inscripţii. Cuvintele au fost smulse cu dalta de pe cruce.

Mormântul deputatului Vasile Cijevschi poate fi considerat monument istoric. Acesta conţinea un basorelief sculptat de cunoscutul artist Alexandru Plămădeală. Dar, sculptura din bronz a fost furată cu un deceniu în urmă. Au rămas doar urmele basoreliefului cu chipul deputatului Cijevschi.

Mormintele celorlalţi deputaţi pot fi identificate cu mult greu. Inginerul Cimitirului, Sofia Jivoglead, spune că nu există un registru oficial, cu ajutorul căruia ar putea fi identificate morminetele unor personalităţi anume. „Multe cruci lipsesc, inscripţiile sunt total şterse de timp şi de nepăsare. Unele conţin şi un limbaj greu de descifrat şi în felul acesta sunt date uitării,” spune Sofia Jivoglead, adăugând că pe viitor se intenţionează crearea unei baze de date care să cuprindă numele tuturor personalităţilor înmormântate la cimitirul de pe str.Armenească. Până atunci, alte monumente ale Unirii stau să dispară.