Femei îndurerate care îşi duc cu greu crucea

Recent, am vut ocazia să plec la Căuşeni. Am fost anunţată că se va deschide un centru maternal şi trebuie să fac un material jurnalistic de acolo. Ei, ce să zic, la deschidere a fost frumos. Am continuat să abordez sursele, mame şi copii care au destine amărîte. La centru găsesc alinare şi sprijin în viaţă. Mai multă tristeţe decît bucurie în ochii lor. Nu-şi cunosc drepturile, sunt dezichilibrate, manifestă emoţii inadecvate. Sunt mame traumate psihologic care nu ştiu ce comportament să adopte faţă de copiii lor. Sunt mămici care mai au rezerve să facă schimbare.

Mamele, împotriva despărţirii de copii

Cel mai greu pentru o mamă e să îşi îngrijească singură copiii. Condiţiile economice actuale duc deseori la dezbinarea familiilor, fapt care face ca mamele cu prunci să fie abandonate de soţi, respinse de socri, alungate de rude. Centrul de asistenţă maternală „Pro-Familia” din Căuşeni acordă adăpost, consiliere şi orice ajutor mamelor supuse riscului de a se despărţi de copii.

Mariana Ranga vine dintr-o familie vulnerabilă din satul Micleşti, r-nul Criuleni. Povestea vieţii ei conţine mai multe scene pline de tristeţe. Mama ei a decedat de pe când era copil. Tatăl ei are un viciu legat de alcool şi nu prea ţine legătura cu propriii copii. În aceste condiţii, surorile Marianei s-au căsătorit de timpuriu şi au plecat de acasă. Ea a rămas singură şi a încercat să îşi continuie viaţa, crezând în oameni.

S-a căsătorit, dar căsnicia a eşuat. Tot ce i-a rămas din această primă experienţă de a-şi întemeia o familie este fetiţă ei, care are deja opt ani. După eşecul primei căsnicii, Mariana a crezut din nou în familie. Fiind la Căuşeni, l-a întâlnit pe Sergiu. După o perioadă, au decis să meargă mai departe împreună, ei doi şi fiica Cristina. A urmat vestea despre viitorul lor copil. Apoi, problemele economice. În căutarea unui loc de muncă, Sergiu a plecat peste hotare.

Familia soţului a respins-o

În curând, Mariana a rămas în familia soţului, aşteptând cel de-al doilea copil. Neînţelegerile au tot venit pe rând, legate de statutul Marianei, al primului ei copil, dar şi de situaţia ei economică. Relaţiile tensionate îi afectau pe toţi, inclusiv pe viitorul copil. Mariana a ajuns în secţia de patologie a spitalului raional Căuşeni şi risca să aducă pe lume copilul înainte de termenul fiziologic.

«Îmi ofensau fata. Fiind însărcinată, asta mă afecta şi mult. Mă simţeam rău, durerile au devenit permanente.» spune Mariana. Ea a ajuns să sufere şi de un dezechilibru emoţional profund. Şansa ei a venit de la centrul maternal «Pro Familia», unde şi-a găsit adăpost.

«Cînd a ajuns aici, Mariana într-o stare de tulburare profundă, ca o consecinţă a violenţei psihologice pe care o îndura. Deja fusese afectată şi relaţia dintre ea şi fetiţă, comunicarea între ele nu era cum ar trebui să fie între o mamă şi un copil» spune Nadejda Plohotniuc, asistentul social al centrului.

La acest centru vin multe femei care au situaţie asemănătoare cu a Marianei. Majoritatea dintre ele au experienţe complicate în trecut. Psihologii spun că din cauza problemelor şi a stresurilor, din cauza situaţiilor la care nu pot face faţă, ele ajung să se autocondamne şi să se considere vinovate pentru toate erorile care li s-au întâmplat. Ana Şchiopu, psihologul care lucrează cu aceste femei, spune că lipsa de comunicare este prima problemă pentru ele. După ce au fost respinse de propriile familii, aceste tinere femei înţeleg că nu mai are rost să spună cuiva care este problema lor. Asta ia timp asistenţilor centrului, ca să înţeleagă problema şi să identifice o soluţie.

«În cele mai grave cazuri, dificultatea în comunicare ar putea duce la abandonul copilului, la decizii neadecvate şi greutăţi de adaptare în familiile nou create. Noi împreună cu ele încercăm să negociem conflictul, să desfăşurăm activităţi în grup pentru a dezvolta încrederea în sine şi în puterile proprii şi de a educa într-un fel respectul faţă de propria personalitate şi faţă de copil» spune psihologul.

«O şansă ca să-mi refac viaţa»

La centrul maternal Mariana a găsit condiţii şi oameni care i-au schimbat viaţa.

«Am primit o cameră unde să pot trăi, un ajutor financiar pentru cele mai necesare lucruri şi condiţii de trai ca acasă. Aici mi s-a acordat o şansă ca să-mi refac viaţa. Simt că încep să îmi revin şi sunt acum mai liniştită,» spune femeia. Cu ajutorul colectivului centrului, Mariana şi-a perfectat actele de identitate cu viza de reşedinţă, şi cele necesare pentru a primi indemnizaţiile pentru copii. Timp de trei luni a fost pregătită emoţional şi fizic ca să ducă sarcina până la capăt şi să nască un copil sănătos. Cristina, fetiţa Marianei, a fost înscrisă la şcoală. Atunci când a dat naştere celui de-al doilea copil, familia soţului a privit cu alţi ochi în direcţia ei. Era vorba de un nepoţel, un descendent direct al acestei familii. În timp Mariana a revenit în casa soţului ei şi a buneilor fiului ei. Sergiu a revenit din străinătate, pentru a-şi vedea fiul.

«Mă simt fericită. Am o fetiţă deşteaptă de care sunt mândră. Acum am şi un băiat sănătos. Soţul ţine la noi, chiar dacă a trebuit să plece iar în străinătate la muncă. Am încredere în ziua de mâine. Sunt recunoscătoare oamenilor care m-au ajutat, de aceea mai trec pe la centru».

Pe parcursul unui an, mai mult de 60 de femei şi copii aflaţi în situaţii de risc au păşit pragul centrului „Pro Familia”. Aici, tinerele mame însuşesc deprinderi de viaţă, beneficiază de programe de instruire şi pot găsi mai uşor un loc de muncă. Beneficiarii au făcut schimbări în viaţa lor şi privesc acum cu încredere în viitor.


2 Comentarii

  1. Lungu Diana a zis,

    2 mai, 2008 la 9:19 am

    e trista situatia femeii la noi in tara. inca mai persista mentalitatea asta invechita despre statutul femeii si rolul ei de la cratita. bine ca mai exista unde si unde asemenea centre care intind o mina de ajutor

  2. nicolae cuşchevici a zis,

    6 mai, 2008 la 11:59 am

    mai mare tristete e atunci cand unor femei desi nu le place situatia in care se afla o accepta in mod mutual. in astfel de cazuri chiar nu le inteleg.


Posteaza un comentariu