Sever şi blogul ei

Cimitirul moldovenesc înghite preţuri europene

severinnatalia — Fri, 27 Jun 2008 17:18:39 +0000

Moldovenii trebuie să scoată bani mulţi din buzunar atunci cînd vine vorba să cumpere un apartament. Piaţa de imobile propune preţuri ridicate care se vor menţine şi în continuare, susţin experţii. Sume similare de bani sunt şi pe “piaţa caselor de veci”. Oamenii îşi construiesc cavouri scumpe şi sunt gata să achite bani grei. La cimitirul Central din Chişinău construcţia cavourilor este în toi. Într-o excursie pe teritoriul cimitirului am reuşit să înţeleg că aici personalităţi din lumea legislativului au deja cavouri. Lumea îşi pregăteşte locul de veci care şi cum poate.

Alegi un loc, construieşti şi îţi faci „casă de veci”

În acest mod am încercat să formulăm ceea ce se petrece acum pe teritoriul unui cimitir. Chiar dacă este în viaţă, omul îşi face griji şi pentru zilele de apoi. Pe lîngă casă pe pămînt, îşi construieşte şi „casă subterană”. Este vorba de construcţia cavourilor. Oamenii le preferă în locul mormintelor tradiţionale, schimbînd sintagma obişnuită „o lopată de ţărînă” în una modernă „o lopată de ciment”. Am fost curioşi să aflăm cît costă o aşa lucrare, cum se poate obţine un loc la cimitir şi ce preţuri sunt la organizarea unei înmormîntări.

Din cele 11 cimitire aflate în subordinea municipalităţii( Sf.Lazăr, Sf.Troiţă, Catolic, Evreiesc, Buiucanii Vechi, Băcioii Noi, Petricani, Sculeni, Ciocana, cimitirul din str.Şt.Ciobanu ), am ales să mergem la Cimitirul Central, considerat un cimitir numai pentru „vedete”. Cu toate acestea, problema se poate rezolva şi pentru un om obişnuit. Contra unei sume de bani se face cu un loc de veci printre personalităţi.

Cimitirul de Elită

Personalităţile au cimitirul lor. Vorbim de unicul cimitir din Chişinău unde îşi găsesc loc doar oamenii cu distincţii în muncă şi luptă.

De asemenea, la propunerea unor instituţii publice este posibilă concesionarea unor loturi pentru personalităţile marcante ale Republicii Moldova. Aici, pe o suprafaţă de aproximativ 12 ha de teren, atît cît cuprinde cimitirul, sunt înmormîntaţi mai mult de 15 mii de oameni. În cele 23 de sectoare ale cimitirului se găsesc mormintele oamenilor iluştri din diferite domenii: cultural, politic, istoric etc. Cimitirul Central, numit şi Armenesc, este unul vechi unde sunt înregistrate înhumări de prin secolul XIX, (anii 1820,1824).

Cu peste 200 de înmormîntări anual, cartierele cimitirului au ajuns să fie supraîncărcate. Conform registrelor de inventariere ale Întreprinderii Municipale Combinatul Servicii Funerare, în primele cinci luni ale anului curent, au fost înregistrate peste 70 de înhumări. Chiar şi în această situaţie, administraţia spune că locuri de veci se găsesc. „ Noi nu ducem evidenţă strictă cîte locuri mai avem”, spune Vadim Cojuşneanu, directorul Î.M. Combinatul Servicii Funerare. „Nu este deficit de locuri. Cimitirul nu este elastic şi se va umple într-o zi”, menţionează directorul.

În aproximativ zece zile te alegi cu un loc de veci

Mare socoteală cînd vine vorba de rezervarea unui loc la cimitirul Central. Aici nu oricine poate păstra un loc. Din discuţiile cu directorul cimitirelor, Vadim Cojuşneanu, am aflat că beneficiarul lotului poate arenda cel mult 3 loturi destinate înhumării pe un termen nelimitat. În decursul unei săptămîni, am solicitat regulamentul de funcţionare a cimitirelor , dar încăpăţînarea directorului ne-a lăsat fără act.

„ În regulamentul cimitirelor sunt doar două puncte cu privire la Cimitirul Central şi atît. Eu vi le-am spus, alte cuvinte nu sînt acolo. Nimeni nu a cerut pînă acum regulamentul, vouă ce vă trebuie? Dacă socot de cuviinţă vi-l prezint, dacă nu – nu sunt obligat” mi-a răspuns indignat Cojuşneanu. „Puteţi să vă duceţi şi la primarul general al capitalei şi la viceprimar, oricum documentul nu părăseşte teritoriul Combinatului” a încheiat pledoaria directorul. După mai multe încercări, am obţinut o copie a actului respectiv de la primăria Chişinău.

Pentru a obţine un loc de veci la cimitir, solicitantul trebuie să deţină un pachet de documente care i-ar permite să rezerveze un loc la cimitir. Acesta conţine o cerere către primarul general sau viceprimarul capitalei. Cererile se depun în biroul 13 pentru persoanele fizice şi biroul 1 pentru persoanele juridice. Documentele necesare includ copiile tuturor diplomelor şi buletinul de identitate a persoanei solicitante. Mai există însă, situaţii cînd lista documentelor necesare poate suferi modificări. Dacă persoana care solicită rezervarea unui loc are rude îngropate pe teritoriul cimitirului, atunci e necesar pe lîngă documentele enumerate să prezinte şi certificatul de deces a persoanei înhumate, adeverinţa de naştere (de căsătorie) şi documente care ar confirma gradul I de rudenie cu cel decedat. Dacă se prezintă toate aceste acte în aproximativ zece zile primeşti locul de veci. După eliberarea autorizaţiei, omul va scoate din buzunar mai mult de o mie de lei pentru lotul respectiv.

Un loc normativ de 2,5×1,2 costă de la 1160 la 1240 de lei. Preţul variază în funcţie de cartier. Cartierele situate aproape de centrul cimitirului se consideră prestigioase şi preţul este evident, mai mare.

Toate bune şi frumoase pentru cei care au merite. Pe lîngă aceştia sunt şi alte persoane, fără decoraţii, care rîvnesc un loc la Cimitirul Central. Cu identitate falsă, m-am adresat la cîteva SRL-uri din capitală care prestează servicii funerare. Am întrebat despre preţurile la sicrie, coroane şi celelalte servicii oferite. Printre altele, m-am interesat cum pot obţine un loc de veci la cimitirul de pe strada Mateevici. La început angajatul de la servicii funerare a ezitat, dar în final a recunoscut că e posibil de rezolvat problema.

-Ştiţi, e cam greu de făcut aşa ceva.

-De ce?

-Păi, acolo nu oricine poate fi înmormîntat.

-Totuşi cum putem rezolva chestia asta?

-E posibil de făcut asta, dar o să vă coste foarte mult.

-Cît anume?

-Foarte mult. Dacă doriţi un loc la cimitirul Central atunci trebuie o sumă mare de bani.

În final, angajatul mi-a spus dacă am banii vin la el şi batem palma. Directorul susţine că este imposibil ca oamenii de rînd să rezerveze un loc la Cimitrul Central, deoarece „este strict ca persoana pe care se înregistrează locul să deţină ordine sau merite de stat”, repetă Vadim Cojuşneanu.

„ Casa” pentru cei morţi costă cît un adăpost pentru cei vii

La Cimitirul Armenesc construcţiile cavourilor familiale sunt în toi. Muncitorii de aici spun că dacă este timp favorabil, reuşesc să-l finiseze într-o lună.

„ Pămîntul este scump şi oamenii aleg să facă cavouri”, spune unul din muncitori. „Se poate de intrat în ele şi sunt făcute pe viaţă. Fac doar cei care au putinţă” continuă muncitorul care nu a dorit să se prezinte.

De obicei, cavourile se construiesc pentru toată familia. „Ce rost are atunci să bagi banii în pămînt”, spune acelaşi lucrător. „Eu clădesc din anul 2000 şi pot să vă spun că sunt cavouri de la trei la 28 de locuri”.

La zidirea unei construcţii funerare participă nu mai mult de patru persoane. Ei construiesc capele, cripte şi pot să instaleze monumente. „Capela pe care o vedeţi aici are 28 de locuri. Am lucrat la ea mai mult de trei luni de zile. Folosim aceleaşi materiale de construcţie ca şi pentru o casă simplă: nisip, cărămidă, ciment, granit, marmoră”, spune un alt muncitor .

De cele mai dese ori construcţia unui cavou este posibilă prin intermediul firmelor de servicii funerare. Aici lista de preţuri variază în dependenţă de numărul de locuri. Un cavou pentru două, trei persoane va costa de la 25 la 35 de mii de lei. Cu o suprafaţă mai extinsă, cavoul ajunge să coste de la 50 la 160 de mii de lei.

Preţuri incredibile sunt şi la procurarea celor necesare pentru o înmormîntare. Cele mai modeste sicrie costă 450 de lei. Dacă se solicită un sicriu mai deosebit atunci preţul se ridică la mii de lei. Cele mai scumpe sicrie sunt aduse din România, Rusia, Polonia. Majoritatea sunt confecţionate din lemn şi ajung să coste peste 10 mii de lei. Cel mai scump sicriu pe care îl poţi comanda în Chişinău este peste 28 de mii de lei. Vînzătorii de la servicii funerare spun că asemenea sicrie sunt numai pentru buzunarul demnitarilor de stat, businessmanilor şi celor care au mulţi bani.

Ofertă mare este şi la coroanele de flori. Pentru ele se plăteşte de la 80 la 600 de lei. Cele mai rezistente coroane sunt cele cu flori de parafină la un preţ de 300 de lei. Cumpărătorii fiţoşi solicită şi coroane din flori vii. Pentru o asemenea coroană se folosesc aproximativ 180 de garoafe, preţul final ridicîndu-se la 1000 de lei.

Un cavou face economie mare de teren

Administraţia cimitirului susţine ideea construcţiei cavourilor, motivînd că acestea creează imagine cimitirului central. Aceeşi sursă spune că nu este un obicei nou să-ţi faci un cavou. Pe teritoriul cimitirului sunt cavouri vechi de prin anul 1820 care sunt întregi şi se păstrează. „Se face economie foarte mare de teren şi arhitectural e frumos şi convenabil” spune Vadim Cojuşneanu, directorul Î.M. Combinatul Servicii Funerare.

Deşi se investesc mulţi bani pentru cavouri, acestea de cele mai dese ori nu sunt supravegheate. Cimitirul nu este păzit, deoarece paznicii nu reuşesc să controleze mai mult de 15 mii de morminte. „Paznicii noştri sunt mai degrabă portari, care au grijă să păzească ustensilele cu ajutorul cărora lucrează muncitorii: lopeţile, ş.a.m.d. Carabinierii care patrulează zona Complexului Memorial „ Eternitate” mai intră şi verifică cimitirul pe parcursul nopţii”, spune directorul cimitirelor Vadim Cojuşneanu.

Am realizat acest material împreună cu Marina Lita, colega de la Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism. Interesantă experienţă.

Tineri entuziaşti

severinnatalia — Tue, 27 May 2008 14:24:11 +0000

Cimitirul Central din capitală este deseori vizitat de vandali. Într-o zi de documentare am trecut pe lingă monumentele care au rămas fără cruci şi fără basoreliefuri. Incredibil!Fură care şi cum poate. Doar ţărîna a rămas pe locul unde poate odihneşte un fost deputat sau altă personalitate marcantă.

Se calcă fără cruţare peste valorile istorice care au militat pentru dreptatea poporului. Am aflat de la surse sigure că de cîţiva ani de aceste morminte au grijă cîţiva tineri. Am reuşit să vorbesc cu ei şi spun că e salutabil gestul lor.

La mormintele deputaţilor din Sfatul Ţării

O echipă de tineri, studenţi la diferite instituţii de învăţămînt din Moldova, au făcut mai multe acţiuni de restabilire a monumentelor istorice. Mai bine de trei ani, cei 16 băieţi şi fete au îngrijit în special mormintele foştilor deputaţi din Sfatul Ţării, personalităţi care sunt înhumate la Cimitirul Central de pe strada Armenească din Chişinău.

Tinerii au consultat materiale istorice care vorbesc în detalii despre marile personalităţi care au votat în 1918 Unirea Basarabiei cu Romania. Repere informaţionale au găsit în cărţile istoricului Iurie Colesnic, volumele «Basarabia Necunoscută», «Generaţia Unirii», «Enciclopedia Sfatul Ţării» şi alte reviste cu conţinut istoric. Ideea a venit acu trei ani de la Constantin Jardan, liderul echipei, actualmente masterand la Bucureşti.

«Eu am depistat că monumentele foştilor deputaţi din Sfatul Ţării erau într-o stare deplorabilă. Garduri rupte, cruci furate, inscripţii scoase…Acest fapt m-a îndemnat să mă apuc de restabilirea monumentelor marilor personalităţi, şi în special a membrilor Sfatului Ţării» spune Constantin Jardan-Botnaru.

«Personal, cred că cel mai mult m-a motivat să fac acest lucru, sunt profesorii şi dragostea pentru adevărul istoric. Facem totul din iniţiativă proprie» spune Alexandru Bot, student la drept, membru al echipei.

La început au întîmpinat greutăţi, deoarece multe din arhive au fost distruse şi date suficiente nu au putut găsi. Au ajuns să apeleze şi la Patriarhia Romană de unde au obţinut mai multe informaţii. « Ne-a interesat să cunoaştem cine a fost omul, cînd s-a născut şi care a fost meritul lui în timpurile istorice de atunci» spune liderul echipei. Un ajutor a venit şi din partea lui Iulian Filip. Poetul a pus la dispoziţie acestor tineri, o primă hartă a cimitirului central, hartă care a fost realizată de specialişti în colaborare cu editura Museum.

«E salutabil gestul acestor tineri. Astăzi, un tînăr care îşi pune problema celor care au mers înainte şi au dus crucea aşa cum au dus-o cei din Sfatul Ţării, e numai de salutat şi de susţinut. Autorităţile noastre nu pot ieşi din electoralele astea cronice şi nu au timp ca să audă aceşti tineri», spune Iulian Filip.

Pînă acum echipa de entuziaşti a reuşit să restabilească mormintele a peste zece deputaţi din Sfatul Ţării, Boris Iepure, Vasile Laşcov, Antonie Crihan, Mihail Berezovschi, Nicolae Moghileanschi, Alexandru Cristea şi alţii. Au strîns gunoi, au făcut ordine la morminte, au vopsit crucile foştilor deputaţi şi au încleiat inscripţiile necesare cu privire la datele biografice ale răposaţilor. Au printat color şi hărţi ale Romaniei întregite pe care le-au aşezat la cimitir. Flori şi panglici tricolor, lumînări au fost depuse la aceste monumente.

Împreună, pentru toate aceste acţiuni de amenajare, tinerii au cheltuit aproximativ cinci mii de lei.

Pe viitor, această echipă îşi va continua nobila idee. Culeg date şi sunt în căutarea celorlalte morminte ale deputaţilor.

Femei îndurerate care îşi duc cu greu crucea

severinnatalia — Wed, 23 Apr 2008 14:39:25 +0000

Recent, am vut ocazia să plec la Căuşeni. Am fost anunţată că se va deschide un centru maternal şi trebuie să fac un material jurnalistic de acolo. Ei, ce să zic, la deschidere a fost frumos. Am continuat să abordez sursele, mame şi copii care au destine amărîte. La centru găsesc alinare şi sprijin în viaţă. Mai multă tristeţe decît bucurie în ochii lor. Nu-şi cunosc drepturile, sunt dezichilibrate, manifestă emoţii inadecvate. Sunt mame traumate psihologic care nu ştiu ce comportament să adopte faţă de copiii lor. Sunt mămici care mai au rezerve să facă schimbare.

Mamele, împotriva despărţirii de copii

Cel mai greu pentru o mamă e să îşi îngrijească singură copiii. Condiţiile economice actuale duc deseori la dezbinarea familiilor, fapt care face ca mamele cu prunci să fie abandonate de soţi, respinse de socri, alungate de rude. Centrul de asistenţă maternală „Pro-Familia” din Căuşeni acordă adăpost, consiliere şi orice ajutor mamelor supuse riscului de a se despărţi de copii.

Mariana Ranga vine dintr-o familie vulnerabilă din satul Micleşti, r-nul Criuleni. Povestea vieţii ei conţine mai multe scene pline de tristeţe. Mama ei a decedat de pe când era copil. Tatăl ei are un viciu legat de alcool şi nu prea ţine legătura cu propriii copii. În aceste condiţii, surorile Marianei s-au căsătorit de timpuriu şi au plecat de acasă. Ea a rămas singură şi a încercat să îşi continuie viaţa, crezând în oameni.

S-a căsătorit, dar căsnicia a eşuat. Tot ce i-a rămas din această primă experienţă de a-şi întemeia o familie este fetiţă ei, care are deja opt ani. După eşecul primei căsnicii, Mariana a crezut din nou în familie. Fiind la Căuşeni, l-a întâlnit pe Sergiu. După o perioadă, au decis să meargă mai departe împreună, ei doi şi fiica Cristina. A urmat vestea despre viitorul lor copil. Apoi, problemele economice. În căutarea unui loc de muncă, Sergiu a plecat peste hotare.

Familia soţului a respins-o

În curând, Mariana a rămas în familia soţului, aşteptând cel de-al doilea copil. Neînţelegerile au tot venit pe rând, legate de statutul Marianei, al primului ei copil, dar şi de situaţia ei economică. Relaţiile tensionate îi afectau pe toţi, inclusiv pe viitorul copil. Mariana a ajuns în secţia de patologie a spitalului raional Căuşeni şi risca să aducă pe lume copilul înainte de termenul fiziologic.

«Îmi ofensau fata. Fiind însărcinată, asta mă afecta şi mult. Mă simţeam rău, durerile au devenit permanente.» spune Mariana. Ea a ajuns să sufere şi de un dezechilibru emoţional profund. Şansa ei a venit de la centrul maternal «Pro Familia», unde şi-a găsit adăpost.

«Cînd a ajuns aici, Mariana într-o stare de tulburare profundă, ca o consecinţă a violenţei psihologice pe care o îndura. Deja fusese afectată şi relaţia dintre ea şi fetiţă, comunicarea între ele nu era cum ar trebui să fie între o mamă şi un copil» spune Nadejda Plohotniuc, asistentul social al centrului.

La acest centru vin multe femei care au situaţie asemănătoare cu a Marianei. Majoritatea dintre ele au experienţe complicate în trecut. Psihologii spun că din cauza problemelor şi a stresurilor, din cauza situaţiilor la care nu pot face faţă, ele ajung să se autocondamne şi să se considere vinovate pentru toate erorile care li s-au întâmplat. Ana Şchiopu, psihologul care lucrează cu aceste femei, spune că lipsa de comunicare este prima problemă pentru ele. După ce au fost respinse de propriile familii, aceste tinere femei înţeleg că nu mai are rost să spună cuiva care este problema lor. Asta ia timp asistenţilor centrului, ca să înţeleagă problema şi să identifice o soluţie.

«În cele mai grave cazuri, dificultatea în comunicare ar putea duce la abandonul copilului, la decizii neadecvate şi greutăţi de adaptare în familiile nou create. Noi împreună cu ele încercăm să negociem conflictul, să desfăşurăm activităţi în grup pentru a dezvolta încrederea în sine şi în puterile proprii şi de a educa într-un fel respectul faţă de propria personalitate şi faţă de copil» spune psihologul.

«O şansă ca să-mi refac viaţa»

La centrul maternal Mariana a găsit condiţii şi oameni care i-au schimbat viaţa.

«Am primit o cameră unde să pot trăi, un ajutor financiar pentru cele mai necesare lucruri şi condiţii de trai ca acasă. Aici mi s-a acordat o şansă ca să-mi refac viaţa. Simt că încep să îmi revin şi sunt acum mai liniştită,» spune femeia. Cu ajutorul colectivului centrului, Mariana şi-a perfectat actele de identitate cu viza de reşedinţă, şi cele necesare pentru a primi indemnizaţiile pentru copii. Timp de trei luni a fost pregătită emoţional şi fizic ca să ducă sarcina până la capăt şi să nască un copil sănătos. Cristina, fetiţa Marianei, a fost înscrisă la şcoală. Atunci când a dat naştere celui de-al doilea copil, familia soţului a privit cu alţi ochi în direcţia ei. Era vorba de un nepoţel, un descendent direct al acestei familii. În timp Mariana a revenit în casa soţului ei şi a buneilor fiului ei. Sergiu a revenit din străinătate, pentru a-şi vedea fiul.

«Mă simt fericită. Am o fetiţă deşteaptă de care sunt mândră. Acum am şi un băiat sănătos. Soţul ţine la noi, chiar dacă a trebuit să plece iar în străinătate la muncă. Am încredere în ziua de mâine. Sunt recunoscătoare oamenilor care m-au ajutat, de aceea mai trec pe la centru».

Pe parcursul unui an, mai mult de 60 de femei şi copii aflaţi în situaţii de risc au păşit pragul centrului „Pro Familia”. Aici, tinerele mame însuşesc deprinderi de viaţă, beneficiază de programe de instruire şi pot găsi mai uşor un loc de muncă. Beneficiarii au făcut schimbări în viaţa lor şi privesc acum cu încredere în viitor.

Ce fel de Procuratură avem în RM?

severinnatalia — Thu, 10 Apr 2008 08:36:31 +0000

În timp ce mă documentam, ca ulterior să fac ştirea cu procuratura pentru Ziarul de Gardă, am cules cîteva păreri. La întrebarea mea simplă “Ce fel de procuratură avem?”, unii au dat din umeri, alţii au spus direct ce cred. Tabloul care se desprinde din răspunsul intervievaţilor are şi culori senine dar şi întunecate pe alocuri.

M-am amuzat un pic cînd una din surse a spus cu “mîna pe inimă” că la noi totul se execută conform legii. Da, avem legi bune pe hîrtie, dar cînd trecem la implementare…te doare sufletul pentru ţara Moldovei. Ce să spun, suntem campioni la CEDO.

Gheroghe Amihalachioaie, Preşedintele Baroului de Avocaţi:

Fiecare cunoaşte că în Moldova, Procuratura nu este independentă. La noi nu numai Procuratura, dar şi Justiţia nu este independentă. Nu putem vorbi despre Procuratură independentă atunci cînd Procurorul General este numit de către Parlament, cînd face darea de seamă faţă de legislativ, şi poate în fiecare moment să fie eliberat din funcţie fără motive întemeiate, pur şi simplu la iniţiativa Parlamentului. Pînă acum situaţia politică din RM permite ca acest lucru să se menţină. Atunci cînd o singură persoană, adică preşedintele ţării, hotărăşte totul, este clar că şi Procuratura va îndeplini indicaţiile acestuia. În prezent sînt şi interese ale oamenilor cu influenţă sau care pînă la urmă sunt susţinuţi de aceeaşi persoană. Poate să fie legea Procuraturii cît de bună dacă nu sunt create condiţii reale ea nu va putea funcţiona după cum sunt prevederile ei.

Ion Grecu Procuror Procuratura Generală:

Nu aş putea spune că Procuratura nu este independentă. Ea îşi exercită în ultimă instanţă atribuţiile sale în conformitate cu prevederile legii. Nu am avea temei să spunem că cineva îi dictează Procuraturii nişte soluţii într-un caz sau altul. Problema lipsei unei independenţe reale a Procuraturii rămîne la nivel de declaraţii. Nu pot aduce argumente care ar susţine declaraţia că Procuratura este dirijată de anumite forţe.

Dr. Schnutz Rudolf Durr Şeful Direcţiei Justiţie Constituţională, Comisia de la Veneţia, Consiliul Europei, Strasbourg:

Problema nu ar fi în lipsa independenţei Procuraturii în Moldova, ci mai degrabă faptul că Procuratura este integrată cu alte instituţii ale statului. Ea ar trebui să fie: or de partea executivului or de partea sistemului judiciar. În activitatea Procurorului să nu poată exista imixtiune din partea acestora. În acelaşi timp, Procuratura nu trebuie să fie prea puternică ca să devină o a patra putere în stat.Trebuie să se găsească acea modalitate de a asigura o bună activitate a Procuraturii care să fie în acelaşi timp suficient de autonomă şi independentă.

Lege nou-nouţă pentru procuratura moldovenească

severinnatalia — Thu, 10 Apr 2008 07:47:19 +0000

Recent, mai multe capuri luminate de la noi împreună cu altele de la Consiliul Europei au făcut un nou proiect de lege pentru Procuratură. Au muncit zile şi nopţi, timp de aprope un an. Toţi sunt optimişti că legea nouă va face din procuratură un organ independent sută la sută. Eu, însă, nu pot crede în naivitatea lor. Cum să poţi avea încredere în această instituţie cînd tăticu Voronin îşi flutură straiele pe toate coridoarele. Ce vine de “sus” se pune în practica “jos”.

Un Grup de lucru al Procuraturii din Moldova în cooperare cu Experţi ai Consiliului Europei au propus în variantă finală un proiect de lege cu privire la procuratură. Noua lege include în sine cele trei proiecte iniţiale, privind organizarea procuraturii, statutul procurorului şi consiliul superior al procuraturii.

Valeriu Gurbulea, Procuror General, a declarat presei că acest proiect este privit ca o lege care asigură

principiile ce stau la baza funcţionării unei procuraturi într-o societate democratică, sporind în acest fel credibilitatea acestei instituţii.

« Prin această comasare, practic, s-a reuşit promovarea unui proiect de lege cu conţinut mult mai clar, fără repetări şi colizii care existau în cele trei pachete», a menţionat procurorul general.

Conform noului proiect, Procuratura este o instituţie independentă în cadrul autorităţii judecătoreşti, se subordonează doar legii în care sunt stipulate criteriile de independenţă atît a sistemului cît şi a procurorului.

Dr. Schnutz Rudolf Durr Şeful Direcţiei Justiţie Constituţională, Comisia de la Veneţia, Consiliul Europei, Strasbourg a declarat că «numirea în funcţie a Procurorului General dar şi a altor procurori trebuie să se facă în baza unor criterii transparente, astfel încît Procuratura să nu poată fi controlată sau influenţată de legislativ sau executiv».

Dumitru Amihalachioaie, Preşedintele Baroului de Avocaţi a menţionat că această lege este mai dură şi mai concretă. « Această lege este o speranţă pentru procuratură, nimeni nu poate da o garanţie, totul depinde de sistemul politic din RM».

Proiectul legii Republicii Moldova cu privire la Procuratură urmează să fie prezentat Parlamentului pentru a fi adoptat.

Monumentele Unirii, după 90 de ani

severinnatalia — Thu, 27 Mar 2008 14:39:59 +0000

Astăzi se împlinesc nouă decenii de la Marea Unire a Basarabiei cu România.

Documentele istorice, monumentele şi mormintele deputaţilor care au semnat pentru unire sunt unicele dovezi veritabile care pot vorbi despre acest eveniment de importanţă naţională şi internaţională. Aceste mărturii istorice rămase nu au fost cruţate de regimurile politice de după 1940, de politicile de deznaţionalizare, dar şi de mucegai şi ploi. Totuşi, după 90 de ani de la unire acestea mai poartă cu sine încărcătura istorică a evenimentului care a marcat soarta românilor.

Actul Unirii din 27 martie 1918 a schimbat configuraţia istorică a Europei. Atunci 86 din cei 103 membri ai Sfatului Ţării au votat pentru unire cu ţara-mamă. Sfatul Ţării, ca organ legislativ al Basarabiei din 1918, a constituit piatra de temelie în formarea României întregite.
Istorie cu miros de mucegai
Clădirea unde se ţineau şedinţele Sfatului Ţării se afşă pe strada Mateevici din Chişinău. De la intrarea în curtea acestui bloc aproape că nu mai observi semne că aici s-a făcut Istoria începutului de secol XX.

„Este o minune faptul că această clădire s-a păstrat şi ideologii sovietici nu au fost total determinaţi s-o demoleze. Monumentele sunt foarte importante, ele ne relatează istoria şi consolidează societatea în jurul unor fapte care au avut loc cu adevărat” spune istoricul şi publicistul Iurie Colesnic. „Un cunoscător de istorie, atunci când intră în acest edificiul, nu vede doar pereţi, coridoare sau trepte. El aude paşii foştilor deputaţi, vocea lui Constantin Stere, şi atunci îţi dai seama că istoria trăieşte”.

Exteriorul acestei clădiri este atins de trecerea timpului, dar arată o construcţie arhitecturală veche şi interesantă. După închiderea lucrărilor Sfatului Ţării, clădirea a fost utilizată în alte scopuri. Mai întâi aici a fost Liceul de băieţi Nr.3, numit liceul „Alexandru Donici”, apoi aici a fost amplasată şi facultatea de agronomie. Beneficiarii actuali ai acestui spaţiu istoric sunt studenţii şi profesorii Academiei de Teatru, Muzică şi Arte Plastice.

„ Are o semnificaţie faptul că aici este amplasată Academia de Arte. Conştiinţa unui artist are nevoie să se formeze într-un spaţiu istoric. Nu poţi fi un promotor al culturii care valorifică trecutul, până nu trăieşti acest sentiment” spune Iurie Colesnic.

Cei care păşesc pragul instituţiei cunosc pe de asupra istoria acestui edificiu. „Am auzit printre altele că aici a fost Sfatul Ţării, Divanul sau cum i se mai spune. Tata mi-a zis pentru că a învăţat aici” spune Olga Roşca, studentă la facultatea de ceramică. Alţi studenţi au aflat detalii istorice chiar de la profesori. „Eram curioasă să ştiu cine a construit şi cine a muncit în această clădire, căci interiorul acesteia este foarte special şi deosebit, cu aceste coloane interesante…” adaugă Lucia Bîlba absolventă a instituţiei.

Clădirea nu pare atât de tristă pe dinafară, cât din interior. Pereţi goi, înnegriţi şi crăpaţi de vreme, tavane măcinate de ploi, cu tencuiala jerpelită, podele găurite – aceasta este atmosfera din sălile de clasă. Mucegaiul se întinde tot mai vast, aducând un miros greu. „S-a denaturat mult încă de pe timpul când aici era facultatea de agronomie. Era un dezastru atunci. Sălile de clasă erau pline cu plante şi schelete. Numai a monument istoric nu semăna” încearcă să reconstituie pasaje din trecutul construcţiei, Iustin Scarlat, prorectorul pe Studii cu frecvenţă redusă. „Şi când te gândeşti că acum 90 de ani, aici s-a dat marele vot, care a schimbat istoria pentru noi toţi,” adaogă cu note de regret în voce o profesoară de la Academie. Studenţii confirmă şi ei, că aici nu mai „miroase a Parlament”. Ei spun că în timpul orelor au avut surpriza să le cadă pe mese tencuiala de pe tavan. „Ca să facem ca acest edificiu să ne reprezinte istoria, e nevoie de investiţii. Fără reparaţii serioase ar putea să dispară monumentul” zice Elena Ţîra, adjunct al bibliotecii din cadrul Academiei de Teatru, Muzică şi Arte Plastice.
La „Patria” s-a marcat Ziua Unirii 1918

La intrare în clădire găsim un singur indiciu care ne spune că aici a fost Parlamentul de la 1918. Pe perete este instalat un mic basorelief a lui Pan Halippa. Decorul clădirii păstrează şi alte mici detalii care readuc, ca din ceaţă, imaginea deputaţilor Sfatului Ţării.

„Toate dovezile istoriei trebuie păstrate şi marcate. Fiecare detaliu trebuie fixat şi făcut atrăgător pentru oameni, căci nu mai are fiecare timp să stea cu manualul de istorie în faţă. Orice placă informativă de pe un monument este o lecţie directă de istorie” spune Iurie Colesnic.

În Chişinău mai sunt şi alte clădiri care au făcut Istoria Unirii. Muzeul Herţa de pe bulevardul Ştefan cel Mare este clădirea unde au avut loc primele şedinţe ale membrilor partidului Naţional Moldovenesc, care au inclus în programul lor acest punct cu privire la constituirea Sfatului Ţării.

Recepţia cu prilejuită de Ziua Unirii din 27 martie 1918 a avut loc la Clubul Nobilimii, actualul cinematograf Patria. Deputaţii şi membrii delegaţiilor oficiale erau cazaţi în fostul hotelul Londra de pe str.Puşkin şi în hotelul Suisse, actuala bibliotecă municipală „B.P.Hasdeu”. Iar monumentul care a consfinţit sacralitatea acestui act istoric al Marii Uniri este Catedrala Mitropolitană Naşterea Domnului. Aici, delegaţia oficială a susţinut atunci Tedeumul cu ocazia acestui eveniment istoric. Aici s-au spus rugăciuni pentru românii din Basarabia.
Unirea, ca mormintele uitate
Majoritatea deputaţilor din Sfatul Ţării au fost politicieni de marcă, care au dus faima inteligenţimii Basarabiei în România şi în Europa. Ei s-au trecut din viaţă, purtând în inimi marea bucurie a justiţiei istorice pe care au înfăptuit-o. Mulţi dintre ei au fost înmormântaţi la Cimitirul Central de pe str.Armenească. Aici pot fi găsite pietrele funerare ale lui Vasile Laşcov, Anton Crihan, Nicolae Moghileanschi, Vasile Ţanţu, Vasile Cijevschi şi alţi patrioţi ai Basarabiei.

„În fiecare mormînt al unei personalităţi istorice există o încărcătură semantică şi istorică. Suntem nepăsători cu trecutul. Dacă am avea un cult pentru trecut, atunci ne-am privi cu alţi ochi unii pe alţii” specifică istoricul Iurie Colesnic.

Mormintele lor sunt părăsite, multe dintre ele, măcinate de timp, au literele inscripţiilor funerare şi numele deputatului estompate. O parte din aceste morminte au fost devastate nu de intemperiile vremii, ci de mâini vandale.

Istoricii spun că aceste morminte au fost profanate cu toată cruzimea în anii sovietici. Pe crucea mormântului lui Vasile Ţanţu, deputat în Sfatul Ţării, a fost scris „Patriot Naţionalist.” KGB-ul sovietic a găsit aceste cuvinte instigatoare la acte de patriotism, aşa că a fost ordonată distrugerea acestei inscripţii. Cuvintele au fost smulse cu dalta de pe cruce.

Mormântul deputatului Vasile Cijevschi poate fi considerat monument istoric. Acesta conţinea un basorelief sculptat de cunoscutul artist Alexandru Plămădeală. Dar, sculptura din bronz a fost furată cu un deceniu în urmă. Au rămas doar urmele basoreliefului cu chipul deputatului Cijevschi.

Mormintele celorlalţi deputaţi pot fi identificate cu mult greu. Inginerul Cimitirului, Sofia Jivoglead, spune că nu există un registru oficial, cu ajutorul căruia ar putea fi identificate morminetele unor personalităţi anume. „Multe cruci lipsesc, inscripţiile sunt total şterse de timp şi de nepăsare. Unele conţin şi un limbaj greu de descifrat şi în felul acesta sunt date uitării,” spune Sofia Jivoglead, adăugând că pe viitor se intenţionează crearea unei baze de date care să cuprindă numele tuturor personalităţilor înmormântate la cimitirul de pe str.Armenească. Până atunci, alte monumente ale Unirii stau să dispară.

Maşina “ghicitoare”

severinnatalia — Wed, 19 Mar 2008 11:00:39 +0000

Savanţii americani nu dorm noaptea ci fac cercetare. Vorbesc serios. Californienii au adus publicului iar o noutate. Este vorba despre o maşină extraordinară care poate să citească activitatea creierului uman. Incredibil dar uite că e posibil să vezi ce se petrece acolo înăuntrul creierului. Mîine, poimîine, cine ştie vom putea vedea şi procesele mintale care au loc. Din cîte am citit din presa franceză este vorba despre o tehnologie sofisticată, un fel de dispozitiv care este fixat la un ordinator, şi apoi se obţin rezultatele, adică imaginile vizuale. Eu cu ceva timp în urmă doream să cunosc cîte circumvolunţiuni am şi cît de noduros sau neted este creierul meu. Mi se pare că există soluţie şi pentru asta din moment ce a evoluat atît de mult tehnologia.

În numele dragostei…

severinnatalia — Mon, 17 Mar 2008 09:44:59 +0000

E frumos atunci cînd simţi că te-ai îndrăgostit. Treci direct în altă lume şi o vezi în alte culori. Zbori spre înalturi, nu simţi ritmul timpului şi evadezi din cotidian. Nu poţi dormi, te sufoci, te mistuie visul. Nu trebuie să o cauţi, iubirea o poţi întîlni oriunde: pe stradă, în parc, în autobus, pe net de ce nu? Am găsit cîteva imagini în corelaţie cu fraze care vorbesc despre sentimentul înălţător. Vezi şi tu apoi spune dacă te recunoşti.

Papa de la Roma vorbeşte cu evlavioşii prin sms

severinnatalia — Tue, 11 Mar 2008 09:23:37 +0000

Papa de la Roma vine cu idei noi în Postul Paştelui. Credincioşii vor putea face schimb de sms cu papa pe toată perioada postului. Interesantă propunere. Tehnologiile informaţionale o să-l ajute să atragă credincioşii pe calea cea dreaptă şi prin telefon să le ofere susţinere morală. Cine ştie mîine sau peste ceva timp o sa facem schimb de mesaje pe telefon cu îngerii sau poate vom scrie pe mail cuiva din ceruri…Eu cred că vizita la biserică, aprinderea lumînării şi mărturisitul în faţa preotului e mult mai eficace pentru suflet decât mesajele banale pe tel cu preotul. Faci clik pe ceea ce este evidenţiat pentru mai multe detalii.

În PROfunzime fără profunzimi

severinnatalia — Tue, 11 Mar 2008 08:25:30 +0000

Luni seara la protv într-un studiou micuţ trei femei cu parale au vorbit despre drepturile lor şi despre drepturile femeilor în general. Moderatoarea, L.Bogza, a chemat la emisiune doar prietenele ei, femei desigur şi probabil cumetre. Cu aere de doamne independente şi realizate cît de cît financiar au încercat să pună punctele pe “i” referindu-se la drepturile pe care femeia încearcă să şi le apere. Emisiunea În PROfunzime cît de profundă se vrea s-a transformat într-o oră de taclale, unde “vedetele ” scarpină limba, cheltuie ora de emisie şi bîrfesc despre ceea ce le place (bărbaţi, haine,shopping ş.a.).

Au afişat o concluzie care spune că dragostea e mai importantă decât banii şi dacă ar fi să aleagă între un bărbat cu bani şi unul fără ar pleda pentru sufletul lui. Prostie nu alta. Venise vorba despre femeile care sunt plătite mai puţin în comparaţie cu bărbaţii, despre cantitatea de dragoste care e necesară într-o relaţie şi despre bărbatul ideal de care are nevoie o femeie şi alte easy questions. Excesul de zîmbet şi fîţele de persoane publice (Bogza, Albot,Cheptene) au împlut ora de emisie. Mare treabă a făcut Bogza ca jurnalist, chemînd la emisiune adoratele ei prietene, care au de toate şi vorbesc în roz despre drepturile femeilor. Nici una din invitate nu a simţit pe piele ce înseamnă experienţă de femeie discriminată. Au soţi ok şi tot ceea ce e necesar ca să te simţi bine. Normal că poţi vorbi cu ochii plini de bucurie ca iată sunt femeie puternică şi am reuşit în viaţă. Oare de cîte ori Bogza a fost în satele Moldovei să vadă cum trăiesc femeile acolo şi cîte au de spus la capitolul “discriminare”…de ce nu a chemat pe cineva de la sat pentru a extinde tabloul.